Sindromul Regional Complex de Durere (CRPS)

Ce este Sindromul regional complex de durere (CRPS)?

Principalul simptom al sindromului regional complex de durere (CRPS) este durerea, care poate fi uneori severă, continuă și debilitantă. De obicei, este limitată la un membru, dar uneori se poate răspândi și în alte părți ale corpului. Această afecțiune este cunoscută și sub denumirea de atrofia Sudeck.

Simptomele principale ale CRPS

Durerea cronică

Durerea din CRPS este de obicei declanșată de o leziune, însă este mult mai severă și de lungă durată decât ar fi de așteptat în mod normal. Pacienții pot descrie durerea ca un amestec de senzații:

• Arsură
• Înțepătură
• Junghi

De asemenea, pot apărea furnicături și amorțeală. Este posibil să existe perioade de exacerbare a durerii, numite “flare-ups”, care pot dura câteva zile sau săptămâni. Stresul, în special, poate duce la aceste exacerbări, motiv pentru care tehnicile de relaxare și antrenamentul de mindfulness pot fi o parte importantă în tratarea CRPS.

Pielea din zona afectată poate deveni extrem de sensibilă. Chiar și cea mai mică atingere, mișcare bruscă sau modificare a temperaturii poate provoca dureri intense. Această sensibilitate se poate manifesta prin:

• Hiperalgezie: Senzație de durere la presiune sau temperatură care, în mod normal, nu ar fi dureroase.
• Alodinie: Durere cauzată de o atingere foarte ușoară a pielii afectate.

Alte simptome comune

Pe lângă durerea cronică, CRPS poate provoca și o serie de alte simptome, printre care:

• Senzații ciudate la nivelul membrului afectat: Acesta se poate simți ca și cum nu ar aparține restului corpului sau poate părea mai mare ori mai mic decât membrul opus, neafectat.
• Modificări alternative ale pielii: Uneori, pielea membrului afectat poate fi fierbinte, roșie și uscată, în timp ce alteori poate fi rece, albastră și transpirată.
• Schimbări ale părului și unghiilor: La nivelul membrului afectat, părul și unghiile pot crește neobișnuit de lent sau rapid, iar unghiile pot deveni fragile sau striate.
• Rigiditatea articulației și umflarea la nivelul membrului afectat (edem).
• Tremor și spasme musculare (distonie).
• Dificultate de mișcare a părții afectate.
• Dificultăți de somn (insomnie).
• Oase fragile (osteoporoză) la nivelul membrului afectat – deși nu există dovezi clare că acest lucru ar duce la un risc crescut de fracturi.

Complicații fizice suplimentare (rare)

Foarte rar, CRPS poate duce și la complicații fizice suplimentare, cum ar fi:

• Infecții ale pielii și răni deschise (ulcere).
• Atrofie musculară (mușchii încep să se micșoreze).
• Contracturi musculare (mușchii se scurtează și își pierd amplitudinea normală de mișcare).

Unele dintre aceste probleme pot face mersul foarte dificil pentru persoanele cu CRPS.

Impactul psihologic al CRPS

Povara emoțională a vieții cu durere cronică poate duce uneori la probleme psihologice, precum depresia și anxietatea. În perioadele de durere extremă, unele persoane pot chiar să ia în considerare sinuciderea.

Este crucial să consultați un medic cât mai curând posibil dacă ați avut sentimente de depresie sau tendințe suicidare. Acesta va putea oferi ajutor și sprijin specializat.

Când să consultați un medic

Ar trebui să consultați un medic de familie dacă aveți dureri persistente care vă împiedică să desfășurați activitățile de zi cu zi. CRPS poate fi dificil de diagnosticat, de aceea este optim să obțineți ajutor cât mai curând posibil. Tratamentul precoce poate contribui la reducerea simptomelor dureroase.

Cauzele sindromului regional complex de durere

Deși sindromul regional complex de durere (CRPS) este o afecțiune medicală recunoscută, cauza sa exactă este încă neclară.

Leziunea anterioară

Afecțiunea pare să se dezvolte de obicei într-o lună de la o accidentare, fie minoră, fie mai gravă. Printre acestea se numără:

• Fracturi osoase
• Entorse și contuzii
• Arsuri, tăieturi

Majoritatea oamenilor se recuperează de la aceste tipuri de leziuni fără efecte semnificative pe termen lung. Totuși, persoanele cu CRPS dezvoltă dureri mult mai severe și de lungă durată decât este normal. Durerea se poate răspândi dincolo de locul accidentării inițiale, afectând de obicei un întreg membru. De exemplu, CRPS poate afecta întregul braț după o rănire la deget sau la mână. În unele cazuri, mai multe zone ale corpului pot fi afectate.

CRPS este, de asemenea, cunoscut să apară după o intervenție chirurgicală la un membru sau după ce o parte a membrului a fost imobilizată (de exemplu, într-o atelă).

Teorii privind cauzele

Nu se știe de ce unii oameni dezvoltă CRPS după o vătămare. Din cauza naturii complexe a simptomelor, este puțin probabil ca afecțiunea să aibă o singură cauză simplă. Unii medici chiar cred că CRPS nu trebuie privită ca o afecțiune medicală unică, deoarece simptomele ar putea fi rezultatul mai multor afecțiuni.

Una dintre principalele teorii este că CRPS este rezultatul unui răspuns anormal la o vătămare, care determină mai multe sisteme ale organismului să funcționeze defectuos, inclusiv:

• Creierul și măduva spinării (sistemul nervos central)
• Nervii care se află în afara sistemului nervos central (sistemul nervos periferic)
• Apărarea naturală a organismului împotriva bolilor și infecțiilor (sistemul imunitar)
• Rețeaua de artere și vene care transportă sângele în jurul corpului (vasele de sânge)

Aceste sisteme sunt responsabile pentru multe dintre funcțiile organismului, care sunt adesea afectate la persoanele cu CRPS, cum ar fi:

• Detectarea durerii și transmiterea semnalelor de durere
• Declanșarea umflării (inflamație)
• Controlul temperaturii și mișcării

S-a sugerat, de asemenea, că genele unei persoane pot juca un rol în dezvoltarea CRPS după o accidentare. Rolul precis pe care îl joacă genele în CRPS nu este însă clar și este foarte puțin probabil ca ceilalți membri ai familiei dumneavoastră să fie afectați dacă aveți CRPS.

În trecut, unii oameni credeau că CRPS ar putea fi o afecțiune psihologică care îi face pe oameni să creadă că suferă de durere. Această teorie a fost însă în mare măsură respinsă.

Diagnosticarea CRPS

Nu există un singur test specific pentru sindromul durerii regionale complexe (CRPS). De obicei, este diagnosticat prin eliminarea altor condiții cu simptome similare.

Unele dintre testele folosite pentru a exclude alte condiții pot include:

• Teste de sânge: pentru a exclude o infecție subiacentă sau artrita reumatoidă.
• Scanare RMN: pentru a exclude problemele cu țesuturile moi sau oasele.
• Radiografie: pentru a exclude problemele cu articulațiile și oasele.
• Studii de conducere nervoasă: pentru a exclude deteriorarea nervilor.

O examinare fizică poate fi, de asemenea, efectuată de medicul de familie sau de un alt specialist pentru a verifica existența semnelor fizice de CRPS, cum ar fi umflarea și modificări ale temperaturii și aspectului pielii. Orice examen fizic trebuie să fie blând, astfel încât să nu crească durerea pacientului.

De obicei, CRPS poate fi diagnosticat dacă pacientul prezintă simptome clare ale afecțiunii și nu se poate găsi o altă cauză posibilă.

Tratamentul CRPS

Nu există un remediu cunoscut pentru sindromul durerii regionale complexe (CRPS), dar o combinație de tratamente fizice, medicamente și suport psihologic poate ajuta la gestionarea simptomelor.

Prognostic

Se estimează că aproximativ 85% dintre persoanele cu CRPS se confruntă lent cu o reducere a durerii și a unor simptome în primii 2 ani. Unii oameni, însă, suferă de durere continuă în ciuda tratamentului. În cazuri rare, pot apărea probleme suplimentare, cum ar fi atrofia musculară severă la nivelul membrului afectat. În prezent, nu există nicio modalitate de a prezice cine se va vindeca și când se poate întâmpla acest lucru.

Abordarea terapeutică

Tratamentul pentru CRPS implică patru domenii principale:

1. Educație și Autogestionare: Sfaturi despre măsurile pe care le puteți lua pentru a ajuta la gestionarea stării.
2. Reabilitare Fizică: Pentru a ajuta la îmbunătățirea funcției și pentru a reduce riscul de probleme fizice pe termen lung.
3. Ameliorarea Durerii: Tratamente care ajută la reducerea durerii.
4. Sprijin Psihologic: Pentru a face față impactului emoțional al afecțiunii.

1. Educație și autogestionare

Ca parte a tratamentului dumneavoastră, veți fi sfătuit despre lucruri pe care le puteți face singur pentru a ajuta la controlul stării dumneavoastră. Aceasta poate include:

• Educație pentru a vă ajuta să înțelegeți starea dumneavoastră.
• Sprijin pentru a rămâne activ și a folosi partea afectată a corpului.
• Tehnici care vă ajută să gestionați creșterile bruște ale durerii.
• Învățarea metodelor de relaxare pentru a vă ajuta să vă îmbunătățiți calitatea vieții.
• Sfaturi despre managementul activității pentru a ajuta la evitarea episoadelor de durere intensă.
• Tratamente de reabilitare continuă la domiciliu, cum ar fi tehnici de desensibilizare.

2. Reabilitare fizică

Reabilitarea fizică implică o serie de tratamente diferite. Scopul este de a vă permite treptat să vă creșteți activitățile și funcționalitatea, fără a agrava durerea. Acest lucru poate fi dificil, deoarece orice mișcare sau stimulare a membrului poate crește durerea sau celelalte simptome ale CRPS, cum ar fi umflarea, modificările de culoare și transpirația. Exercițiile prea intense sau prea viguroase pot agrava starea, de aceea este important ca terapia dumneavoastră să fie susținută de un terapeut cu experiență în CRPS.

Tehnici utilizate în programul de reabilitare fizică:

• Exerciții: Planul dumneavoastră de exerciții poate include o serie de exerciții blânde, de la simple întinderi până la exerciții în apă (hidroterapie) sau exerciții cu susținerea greutății.
• Desensibilizare: O tehnică folosită pentru a reduce sensibilitatea părților corpului afectate de CRPS. De obicei, implică atingerea unei părți a corpului neafectate, apropiată de partea afectată, cu materiale de texturi diferite (de exemplu, lână și mătase) și concentrarea pe modul în care se simte acest lucru. Aceleași materiale sunt apoi aplicate treptat pe partea dureroasă a corpului afectat, în timp ce încercați să vă amintiți cum se simțea când atingeau partea neafectată. Acest proces este probabil să fie incomod sau dureros la început, dar poate reduce în cele din urmă sensibilitatea în partea afectată a corpului.
• Feedback Vizual cu Oglinda (Terapia cu Oglindă): Dacă aveți CRPS, mișcarea poate fi adesea dificilă, deoarece informația de care are nevoie creierul pentru a efectua mișcări este adesea lipsă sau confuză. Tehnici precum feedback-ul vizual în oglindă urmăresc îmbunătățirea mișcărilor prin “recalibrarea” la nivelul creierului a acestor informații lipsă sau confuze.

3. Ameliorarea durerii (analgezice)

Există mai multe medicamente care pot ajuta la tratarea CRPS. Specialistul dumneavoastră în durere va putea discuta opțiunile cu dumneavoastră. Medicul va încerca mai întâi să reducă utilizarea analgezicelor puternice.

Notă importantă privind medicația: Niciunul dintre medicamentele utilizate pentru tratarea persoanelor cu CRPS nu este autorizat specific pentru această utilizare (utilizare “off-label”). Aceasta înseamnă că este posibil ca aceste medicamente să nu fi fost supuse unor studii clinice pentru a vedea dacă sunt eficiente și sigure în tratarea specifică a CRPS. Totuși, aceste medicamente vor fi autorizate pentru a trata o altă afecțiune și vor fi fost supuse unor studii clinice pentru aceasta. Medicii pot alege să utilizeze un medicament fără licență specifică pentru CRPS dacă se consideră că este eficient și beneficiile tratamentului depășesc riscurile.

• Medicamente Antiinflamatoare Nesteroidiene (AINS): Primele analgezice folosite adesea pentru tratarea CRPS sunt AINS, cum ar fi ibuprofenul. AINS pot ajuta la reducerea durerii cauzate de leziunea care a declanșat CRPS și pot trata durerile asociate (de exemplu, durerea musculară la nivelul umărului când CRPS este în mână). Cu toate acestea, AINS este puțin probabil să reducă în mod direct durerea specifică CRPS.

• Anticonvulsivante: Utilizate de obicei pentru tratarea epilepsiei, s-au dovedit utile pentru tratarea durerilor neuropate. Gabapentina și pregabalina sunt cele mai utilizate anticonvulsivante pentru CRPS.

  • Reacții adverse frecvente: Somnolență, amețeli, creștere în greutate.
  • Atenționare: Există un mic risc crescut de gânduri suicidare. Nu întrerupeți brusc tratamentul; medicul va reduce doza lent.

• Antidepresive Triciclice (TCA): Inițial concepute pentru a trata depresia, s-au dovedit eficiente în tratarea durerilor neuropate. Amitriptilina și nortriptilina sunt cele mai utilizate, nortriptilina având, în general, mai puține efecte secundare. Acestea pot îmbunătăți somnul și sunt luate de obicei seara.

  • Reacții adverse posibile: Gură uscată, vedere neclară, constipație, palpitații, dificultate la urinare.
  • Atenționare: Nu întrerupeți brusc tratamentul; medicul va reduce doza lent.

• Opioide: Pentru dureri severe, opioidele precum codeina și morfina pot oferi ameliorare.

  • Reacții adverse frecvente: Greață, vărsături, constipație, gură uscată, oboseală, încetinirea proceselor de gândire.
  • Considerații: Utilizarea pe termen lung a dozelor mari este legată de probleme de sănătate mai grave (depresie, absența menstruației, disfuncție erectilă). Deși pot depăși riscurile în anumite cazuri, opioidele nu sunt adesea foarte eficiente în tratarea CRPS și nu se recomandă utilizarea pe termen lung a dozelor mari, cu excepții sub supraveghere specializată. Există risc de dependență.

4. Stimularea măduvei spinării

Acest tratament poate fi recomandat dacă medicația nu reduce durerea. Implică implantarea unui dispozitiv sub piele (abdomen sau fese), conectat la un fir plasat lângă nervii coloanei vertebrale. Dispozitivul produce impulsuri electrice ușoare care modifică percepția durerii, generând o senzație de furnicături ce maschează durerea. Nivelul de stimulare este ajustabil.

Stimularea măduvei spinării se ia în considerare dacă:

• Durerea persistă după 6 luni de alte tratamente.
• Pacientul a avut un proces de stimulare de probă cu succes (doar plasarea cablurilor, fără implantare).

5. Sprijin psihologic

Viața cu o afecțiune dureroasă pe termen lung poate fi tulburătoare, iar persoanele cu CRPS pot experimenta anxietate și depresie. Este important să se acorde atenție bunăstării psihologice, deoarece aceste stări pot interfera cu reabilitarea. Terapiile psihologice pot fi utile pentru a face față mai bine simptomelor durerii. De exemplu, unele studii au arătat că EMDR (Eye Movement Desensitization and Reprocessing) poate ajuta în gestionarea durerii pe termen lung.

---