Ruptura Complexului Fibrocartilaginos Triunghiular (TFCC)

Ce este TFCC?

Cele două oase de la nivelul antebrațului, radiusul și ulna, sunt ținute unul lângă celălalt prin intermediul a două articulații. Acestea permit mișcarea de prono-supinație (palma sus, palma jos) fără ca cele două să își piardă raporturile normale unul față de celălalt. În articulația distală, elementul cheie care menține normal raportul dintre cele două oase este un complex de ligamente numit TFCC (Complexul Fibrocartilaginos Triunghiular).

Cum se rupe TFCC?

În vasta majoritate a cazurilor, mecanismul este traumatic: hiperextensia pumnului cuplată cu mișcarea de prono-supinație (cum apare, de exemplu, când cădem și ne sprijinim pe mână).

Pot apărea și rupturi degenerative, datorate vârstei sau mișcărilor repetitive, simptomatologia fiind mai puțin evidentă.

Cum se pune diagnosticul?

Ca în cazul tuturor patologiilor de la nivelul mâinii, este foarte importantă examinarea clinică.

Simptome și teste clinice

• Durerea: Pacientul va acuza durere la extremele mișcărilor de prono-supinație.
• Semnul foveei: Palparea la nivelul foveei ulnare este un test de mare ajutor, iar pacientul va acuza durere la apăsare.
• Testarea mobilității: Examinarea mobilității în plan antero-posterior a articulației radio-ulnare distale are mare valoare diagnostică, însă depinde mult de experiența examinatorului.

Care este tratamentul?

Tratamentul conservator

Dacă v-ați prezentat la medic în timp util, adică la maximum 3 săptămâni de la momentul traumatismului, șansele de reușită ale tratamentului conservator sunt foarte bune. Acesta constă în blocarea mișcării de pronospinație a antebrațului pentru o perioadă de 8 săptămâni (se va folosi o orteză de tip Munster primele 6 săptămâni, după care încă 2 săptămâni o orteză funcțională).

Inițierea acestui tratament se poate face până la 10 săptămâni post-traumatism, însă după 3 săptămâni șansele de reușită scad mult.

Evoluția pe termen lung

Chiar dacă acest complex ligamentar se va vindeca deficitar, este posibil ca organismul să se acomodeze în timp și să nu existe deficiențe funcționale pe termen scurt. În timp însă, ca în cazul oricărei articulații ce are biomecanica afectată, poate să apară artroza în articulația radio-ulnară distală. Pacientul va avea dureri și limitări ale mișcărilor, iar opțiunile terapeutice în acest moment vor fi altele, însă cu rezultate mai puțin favorabile.

Este operația o opțiune?

Dacă tratamentul conservator eșuează, operația devine tratamentul de elecție.

Ligamentul va fi reinserat la nivelul osului cu ajutorul unei ancore osoase sau suturat direct, dacă tipul de ruptură o permite. Postoperator, se va urma același tratament de imobilizare ca în cazul tratamentului conservator.

Ce riscuri are operația?

• Există un risc de infecție.
• Un risc de complicații mecanice intraoperatorii (ce țin de materialul utilizat pentru fixarea ligamentului și de materialele conexe folosite în timpul operației).
• Un risc de lezare a unor structuri nobile (vase și nervi). Toate acestea sunt riscuri foarte mici și depind mult de experiența chirurgului ce efectuează operația.
• Există, de asemenea, un foarte mic risc de apariție a sindromului algoneurodistrofic.
• În primă fază, mobilitatea mâinii va fi diminuată, însă aceasta se va ameliora treptat cu ajutorul kinetoterapiei.

---