Epicondilită laterală

Ce este epicondilita laterală?

Epicondilita laterală este o tendinită/tendinoză cunoscută și sub denumirea de cotul tenismenului, deși majoritatea oamenilor cu epicondilită laterală nu au jucat niciodată tenis. Afecțiunea provoacă dureri la exteriorul cotului peste o proeminență osoasă denumită epicondilul lateral. Acestea pot să iradieze către încheietura mâinii. Durerea apare la activități precum apucarea, împingerea, tragerea și ridicarea. Pe măsură ce procesul progresează, durerea poate apărea la activități mai ușoare sau chiar în repaus. În stadiile avansate procesul devine din inflamator - tendinită - unul degenerativ - tendinoză.

Ce cauzează epicondilita laterală?

Epicondilita laterală apare cel mai adesea legat de o suprautilizare. Orice activitate care suprasolicită tendonul implicat, extensorul carpal radial scurt, poate provoca tulburarea. Aceste activități includ munca repetitivă, grădinăritul, tenisul și golful. De remarcat, o entitate separată denumită cotul golferului sau epicondilita internă provoacă dureri în interiorul cotului. Epicondilita laterală poate de asemenea să fie provocată și de un traumatism direct în porțiunea exterioară a cotului. Se crede că stresul repetitiv sau trauma provoacă o leziune microscopică la originea mușchiului extensor carpi radialis brevis.

Deși epicondilita laterală este denumită tendinită, există puține modificări inflamatorii în țesut și, prin urmare, este considerată mai mult o problemă mecanică cu degenerarea tendonului.

Cum determină medicul dacă am epicondilită laterală?

Diagnosticul este adesea pus pe baza istoricului sau informațiilor pe care pacientul le oferă medicului în ceea ce privește simptomele sale. O examinare a extremității ajută la confirmarea diagnosticului.

Amplitudinea mișcărilor cotului este de obicei normală, dar poate fi limitată în cazuri severe. La palparea cotului un pacient va avea sensibilitate localizată în regiunea epicondilului lateral. Durerea este reprodusă, de asemenea, cu pacientul realizând extensia încheieturii mâinii contra unei forțe care se opune. Medicul poate efectua mai multe manevre pentru a exclude probleme care imită epicondilita laterală, cum ar fi artrita localizată sau o tulburare de compresie nervoasă numită sindromul tunelului radial. Razele X sunt de obicei normale în epicondilita laterală și nu sunt efectuate în mod obișnuit. Un RMN este ocazional obținut pentru a ajuta la confirmarea diagnosticului și a excluderii altor tulburări, deși mult mai la îndemână este efectuarea unei ecografii musculoscheletale.

Cum se tratează epicondilita laterală?

Trebuie subliniat încă de la început importanța începerii tratamentului cât mai rapid.

Programul de recuperare

Epicondilita laterală este tratată cu un program de exerciții stadializate și necesită adesea un terapeut. Faza inițială implică repausul extremității până când durerea acută se îmbunătățește. Medicamentele antiinflamatorii nesteroidiene, cum ar fi aspirina sau ibuprofenul, pot fi de ajutor. A doua fază include un program de întindere. Exercițiile de întindere sunt axate pe întinderea mușchilor extensori ai pumnului. Exercițiile sunt efectuate mai întâi cu cotul ținut în flexie și mai târziu cu cotul întins. În a treia fază se efectuează exerciții de întărire. Dacă durerea se dezvoltă în timp ce efectuați exercițiile, trebuie revenit la etapa anterioară.

Modificarea activității

Pe lângă acest program poate fi utilă o injecție cu corticosteroizi sau alte modalități de terapie. Modificarea activității este unul dintre cei mai importanți factori. Se recomandă ca activitățile care agravează simptomele să fie limitate. Ridicarea trebuie efectuată cu palmele orientate în sus (supinație). Pauze frecvente în timpul activităților repetitive trebuie efectuate împreună cu stretchingul înainte și după activități.

Alte tratamente

Alt tratament posibil este dry needling-ul și proloterapia. Un alt tratament care merită încercat, deși este mai costisitor, este infiltrația cu PRP.

Este utilă imobilizarea cu orteze?

O orteză la nivelul antebrațului este adesea recomandată pacienților cu epicondilită laterală. Aceasta este aplicată pe antebraț, nu peste zona suferindă, ci ușor distal spre încheietura mâinii. Orteza este folosită pentru descărcarea zonei cu originea mușchilor. Este purtată în timpul activităților care pot să exacerbeze simptomele și nu este benefică în repaus. O orteză pe antebraț similară cu cea purtată pentru sindromul de tunel carpian poate fi de asemenea utilă.

Cum se tratează epicondilita laterală pentru jucătorii de tenis?

Cea mai frecventă cauză a epicondilitei laterale la jucătorii de tenis este tehnica greșită de lovire. Jucătorii lovesc backhandul conducând lovitura cu articulația cotului. Un jucător de tenis ar trebui să ia în considerare să ia lecții de la un tenismen profesionist pentru a-și asigura o tehnică adecvată. În plus, jucați mai degrabă pe terenuri soft, cum ar fi zgura sau iarba, decât pe suprafețele dure. Folosiți mingi noi de fiecare dată când jucați tenis. Asigurați-vă că mânerul rachetei este de dimensiunea corespunzătoare. Racheta trebuie strânsă în intervalul mediu și este important să faceți întinderi înainte și după jocul de tenis.

Chirurgia este benefică?

Majoritatea pacienților cu epicondilită laterală sunt tratați conservator, fără operație. Pacienții care au durerea persistentă, în ciuda câtorva luni de tratament neoperator, sunt candidați pentru operație.

Procedura chirurgicală se efectuează în regim ambulatoriu, cel mai adesea cu anestezie generală sau regională. Porțiunea degenerată a originii tendonului extensor de la nivelul cotului este excizată și reparată. Adesea, o parte din os este ras pentru a promova creșterea vaselor de sânge în zonă și astfel să ajute la vindecare. Pacienții sunt imobilizați timp de câteva săptămâni și apoi urmează o terapie cu un program de exerciții. Majoritatea pacienților care fac operația vor avea îmbunătățiri în simptomele lor. Riscurile chirurgicale includ unele dureri persistente, rigiditate și infecție.

---