Boala Dupuytren

Ce este contractura Dupuytren?

Contractura Dupuytren, cunoscută și sub denumirea de boala sau maladia Dupuytren, se referă la formarea țesutului gros de tip „cicatrice” pe palmă, putând afecta orice deget. Aceasta duce la o contractură a degetului implicat, astfel încât pacientul nu poate extinde complet degetul din cauza efectului de legare a „cicatricei groase” localizate în palmă. Contractura lui Dupuytren poate implica unul sau mai multe degete ale aceleiași mâini.

Ce cauzează contractura Dupuytren?

Cauzele exacte ale contracturii Dupuytren nu sunt încă cunoscute, deși poate fi implicată susceptibilitatea genetică. Cercetări curente sugerează o problemă cu inflamația în palma mâinii care duce la formarea de corzi groase asemănătoare unei cicatrice.

Există vreo relație de cauză și efect între contractura Dupuytren și alte boli?

Pacienții cu diabet sunt cunoscuți pentru dezvoltarea unei forme de contractură Dupuytren care este mai puțin severă decât forma obișnuită. Sunt studii care leagă alcoolismul și consumul de tutun cu contractura Dupuytren, dar legătura nu este complet elucidată.

Care sunt simptomele tipice?

Când o coardă groasă se formează de-a lungul mâinii în palmă și se întinde pe un deget, degetul începe să se flexeze spre interior spre palmă. Pacientul nu va putea apoi să extindă complet degetul, fie activ, fie pasiv. Această flexie este de obicei progresivă și dacă este lăsat netratat, pacientul își va pierde capacitatea de a îndrepta complet degetele.

Apare evident întrebarea ce putem face.

Cum poate fi tratată?

Odată ce această coardă a început să se formeze și flexia degetelor este progresivă, chirurgia este cea mai bună opțiune. Alte opțiuni de tratament sunt ruperea corzilor cu un ac percutan sau cu o injecție ce conține o enzimă numită colagenază, o enzimă care dizolvă țesutul patologic. Dezavantajele ultimelor două metode de tratament este o rată mai mare de recidivă comparativ cu operația.

Dacă este necesară, cum se efectuează operația?

Intervenția chirurgicală se realizează prin efectuarea unei incizii în palmă la nivelul degetului implicat. Coarda contractilă este apoi îndepărtată și degetul este extins. Mâna este apoi imobilizată timp de 3 zile pentru confort și ulterior se inițiază exerciții de mobilizare. O orteză de extensie a degetelor este purtată noaptea timp de câteva luni pentru a preveni recidiva. Revenirea la activitățile cotidiene și profesionale este încurajată cât mai devreme.

Care sunt șansele de succes?

Maladia Dupuytren este o problemă foarte dificil de tratat. La cinci-zece ani după operație, posibilitatea reapariției s-a dovedit a fi de până la 50%. Posibilitatea reapariției depinde nu numai de operație în sine, ci și de programul de reabilitare în urma intervenției chirurgicale și a motivației pacientului.

Care sunt posibilele complicații ale intervenției chirurgicale?

Fiecare deget are doi nervi și două artere care merg de-a lungul degetului. Deteriorarea unuia dintre nervi și/sau uneia dintre arterele degetului implicat este posibilă. Dacă un nerv este rănit, acesta poate fi reparat, dar o parte din degetul afectat poate fi amorțit până când se vindecă nervul. Dacă una dintre artere este rănită, atunci repararea nu este întotdeauna necesară deoarece cealaltă arteră poate oferi un debit suficient de sânge degetului. Pierderea pielii în zona inciziei poate de asemenea apărea, dar este relativ neobișnuită. Dacă s-ar întâmpla acest lucru, posibil să devină necesară grefarea pielii.

Citind toate aceste complicații posibile, probabil că vă gândiți deja:

Ce s-ar întâmpla pe termen lung dacă nu fac niciun tratament?

Dacă maladia Dupuytren nu este tratată chirurgical, atunci degetele implicate vor deveni mai flexate și în cele din urmă pacientul nu va putea extinde deloc degetul. Dacă sunt implicate multe degete, pierderea funcției se poate produce pentru întreaga mână.

Cu cât tratamentul este efectuat mai târziu, cu atât el devine mai dificil de realizat, iar rezultatele postoperatorii nu mai sunt la fel de bune.

Când trebuie făcută intervenția chirurgicală?

În stadiile inițiale, atitudinea este doar de supraveghere pentru a observa tendința de evoluție, deoarece la unii pacienți boala se stopează singură și devine stabilă, nemaifiind nevoie de niciun tratament.

Pentru informații mai detaliate asupra maladiei Dupuytren, puteți accesa următorul video narat de o autoritate în domeniu.

---