Pseudoartroza de scafoid

1. Ce este pseudoartoza de scafoid?

După ce se produce o fractură, organismul încearcă să unească cele 2 capete fracturate ale osului prin formarea de os nou. Atunci când, din diferite motive, spațiul rezultat în urma fracturii nu va fi umplut cu țesut osos ci cu un material de calitate inferioară , mai moale- țesutul fibros, vorbim despre o vindecare deficitară și apariția pseudoartrozei ( pseudo articulație datorită persistenței unui anumit grad de mișcare între cele două fragmente osoase) 

2. Cum se produce pseudoartoza de scafoid/ necroza de pol proximal?

După cum am spus, pseudoartoza de scafoid reprezintă o evoluție nefavorabilă a procesului de vindecare a unei fracturi de scafoid. Cauzele sunt multiple.

Dacă tratamentul pentru fractura de scafoid este corect instituit, șansele de evoluție către pseudoartroză sunt mici și țin de factori care țin de biologia pacientului ( dacă fumează sau nu, starea sa de sănătate, vârsta etc).

De multe ori însă , pacienții nu beneficiază de un diagnostic corect – fie din cauză că nu merg la medic la timp după producerea traumatismului, fie pentru că inițial unele fracturi de scafoid nu sunt vizibile radiografic și sunt greșit diagnosticate ca simple entorse de pumn. Și astfel se ajunge în situația de a avea o fractură de scafoid neimobilizată, care cu mare probabilitate va evolua către pseudoartroză, în cazurile fericite, sau chiar ocazional către o necroza de pol proximal a scafoidului ( polul proximal al scafoidului, datorită vascularizației deficitare, este expus la acest tip de complicație în care efectiv poate să moară)

3. Cum pune medicul diagnosticul unei pseudoartroze/ necroze de pol proximal de scafoid?

Scenariul clasic este un pacient cu evoluție lungă a uneia din cele 2 complicații. Organismul reușește să păstreze un statut funcțional al articulației pumnului prin diminuarea treptată a amplitudinii mișcărilor, și astfel durerile la nivelul pumnului, deși prezente constant în cadrul diferitelor activități zilnice, vor fi suficient de atenuate astfel încât să nu determine pacientul să meargă la doctor.

În urma unui nou traumatism apărut la nivelul mâinii, starea de echilibru în care se afla pumnul de decompensează și determină solicitarea unui consult medical, care , prin intermediul unei radiografii, va elucida diagnosticul. Este important ca pe baza analizei corecte a radiografiilor să se facă un diagnostic corect între o fractură proaspătă și pseudoartroza/ necroza de scafoid, întrucât aceste entități au tratament profund diferit. La palpare durerea va fi în tabachera anatomică sau la nivelul polului proximal al scafoidului.

A 2-a investigație imagistică, după ce avem un prim diagnostic radiografic, este un RMN de pumn, pentru a stabilii conduita terapeutică.

4. Care este tratamentul unei pseudoartroze/ necroze de pol proximal de scafoid ?

Tratamentul este eminamente chirurgical. În unele cazuri atent selecționate se poate realiza o chirurgie percutană, minim invazivă, fără deschiderea focarului de pseudoartroză/ necroză. În marea majoritate a cazurilor însă este nevoie de chirurgie clasică, cu incizie de 6 cm, îndepărtarea țesutului fibros, umplerea spațiului restant cu grefă osoasă și fixarea cu un șurub. În cazul necrozelor de pol proximal este indicată o grefă osoasă vascularizată locală.

5. Care sunt riscurile operației?

Există un risc de infecție, un risc de complicații mecanice intraoperatorii ( ce țin de materialul utilizat pentru fixarea fracturii și de materialele conexe folosite în timpul operației), un risc de lezare a unor structuri nobile ( vase și nervi). Toate acestea sunt riscuri foarte mici și depind mult de experiența chirurgului ce efectuează operația.

Există de asemenea un foarte mic risc de apariție a sindromului algoneurodistrofic.

În primă fază mobilitatea mâinii va fi diminuată, însă aceasta se va ameliora treptat cu ajutorul kinetoterapiei.

Șansa de reușită a acestei intervenții chirurgicale depinde de mulți factori- timpul trecut de la traumatismul inițial, diformitatea prezentă la nivelul osului scafoid, vârsta pacientului, statusul fumător/ nefumător, localizarea patologiei ( cu cât mai proximal, cu atât prognostic mai negativ )