Fractura de scafoid – buturuga mică răstoarnă carul mare!

1. Ce este scafoidul?

Antebrațul se articulează cu mâna prin intermediul unui mecanism complex format din 8 oase. Aceste oase carpiene pot fi văzute ca bilele din interiorul unui rulment. Unul din aceste oase este osul scafoid.

2. Cum se produce fractura?

Mecanismul clasic de producere a fracturii de scafoid este hiperextensia mâinii, fie prin cădere pe mână fie prin lovirea de către o minge în timpul unor activități sportive (fotbal, volei). Cel mai adesea sunt implicați bărbații tineri.

3. Cum se pune diagnosticul?

TABACHIERA ANATOMICĂ A MÂINII

Este foarte important în diagnostic un grad înalt de suspiciune din partea medicului examinator. Acesta, după ce află mecanismul de producere al traumatismului, trebuie să fie deja alertat cu privire la posibilul diagnostic. Urmează examenul clinic, care va decela durere la apărută la extremele mișcărilor de flexie și/sau extensie. La palpare va fi decelată sensibilitate în tabachera anatomică a mâinii, la nivelul polului proximal sau tuberculului scafoidian, în funcție de localizarea fracturii.

Confirmarea diagnosticului se face cu efectuarea seriei de radiografii specifice pentru detectarea acestei fracturi (cel puțin 3 la număr). Este ESENȚIAL  de știut că o radiografie normală inițial nu exclude posibilitatea unei fracturi. Acest lucru se întâmplă în cazul fracturilor fără deplasare. În acest caz , conduita de urmat este o imobilizare de 14 zile după care se repetă radiografia. La această nouă radiografie, datorită unor procese fiziologice ce au loc la nivelul focarului de fractură ( resorbția osoasă ), fractura va deveni vizibilă în cazul în care a existat de la început. Alternativ, pentru un diagnostic mai rapid se poate recurge la alte investigații imagistice – rezonanța magnetică, RMN, sau computer tomografia, CT.

4. Cum se tratează o fractură de scafoid?

În cazul unui diagnostic pozitiv care survine in maxim 1 lună de la traumatism, tratamentul de elecție pentru o fractură fără deplasare în treimea medie sau distală este cel conservator, cu imobilizare ghipsată sau orteză. Pentru fracturile din treimea proximală se recomandă intervenția chirurgicală datorită timpului mare necesar pentru vindecare și a riscului crescut de evoluție nefavorabilă către pseudoartroză.

Toate fracturile cu deplasare necesită intervenție chirurgicală.

Imobilizarea pentru o fractură de scafoid nu necesită în mod necesar includerea policelui și nici a cotului în imobilizare. Timpul minim necesar vindecării este de 6 săptămâni și merge până la 10/12 săptămâni.

5. Ce presupune intervenția chirurgicală?

Intervenția chirurgicală se poate realiza în regim ambulator sau cu o noapte petrecută în spital.

În timpul intervenției chirurgicale, fractura va fi stabilizată prin intermediul unui șurub ( există și posibilitatea utilizării unei plăci). Intervenția se poate face clasic , prin intermediul unei incizii de 5 cm pe fața palmară sau dorsală a pumnului, sau minim invaziv, introducând șurubul direct prin piele ( decizia se ia în funcție de tipul și localizarea fracturii).

După operație, imobilizarea rămâne în continuare necesară, însă pentru o perioadă mai mică de timp comparativ cu varianta tratamentului conservator.

6. Care sunt riscurile intervenției chirurgicale ?

Riscurile sunt cele clasice pentru intervențiile chirurgicale din sfera chirurgiei mâinii.

Există un risc de infecție, un risc de complicații mecanice intraoperatorii ( ce țin de materialul utilizat pentru fixarea fracturii și de materialele conexe folosite în timpul operației), un risc de lezare a unor structuri nobile ( vase și nervi). Toate acestea sunt riscuri foarte mici și depind mult de experiența chirurgului ce efectuează operația.

Există de asemenea un foarte mic risc de apariție a sindromului algoneurodistrofic.

În primă fază mobilitatea mâinii va fi diminuată, însă aceasta se va ameliora treptat cu ajutorul kinetoterapiei.

Pe termen lung există riscul neconsolidării fracturii și evoluției către pseudoartroza de scafoid.

Despre Leziuni Repetitive